În 1989, fără să se anunţe în sunet de fanfară, anul naşterii Partidului Comunist era recunoscut a fi 1921. O dovedea, printre altele, numărătoarea Congreselor PCR. Astfel, dacă în 1989 pregătirile pentru Congresul al XIV-lea erau în toi, acest lucru era posibil pentru că numărătoarea oficială pornea din 1921, când, teoretic, avusese loc primul.
Oficial, în 1989 se spunea că la 8 mai 1921 a avut loc congresul de constituire a Partidului Comunist, care a fost botezat, conform logicii, "Congresul unu". Partidul Comunist nu s-a născut pur şi simplu, ci la capătul unui proces mai complicat decât ar părea la prima vedere.
La finele primului război mondial, pe ruinele fostelor imperii vecine, apăruse "România Mare", prin unirea provinciilor istorice Basarabia, Bucovina, Transilvania şi Banat cu Regatul României. Sfârşitul conflagraţiei a adus mişcări de revoltă, pe fondul privaţiunilor fireşti la sfârşitul unui război. De pildă, momentul întoarcerii reprezentanţilor Curţii Regale în Bucureşti, în toamna lui 1918 a coincis cu acţiuni de stradă.
Una dintre cele mai importante a fost acţiunea din 13 septembrie 1918 şi i-a avut ca protagonişti pe muncitorii tipografi din Capitală. Marşul lor a fost oprit de armată în faţa Teatrului Naţional, altercaţia dintre trupele înarmate şi muncitori soldându-se cu morţi şi răniţi. În ancheta care a urmat, asupra tipografilor s-au descoperit manifeste comuniste tipărite în Rusia. Prin ele, populaţia era îndemnată să se înarmeze "pentru ziua cea mare" - ziua revoluţiei.
Pe fondul tulburărilor produse de destrămarea Imperiului Ţarilor, în martie 1919 apărea Internaţionala a III-a sau Cominternul, un fel de partid comunist unic mondial, cu centrul la Moscova. Scopul său era să forţeze transformarea vechilor partide socialiste în partide de extremă stânga, comuniste, şi să le reuneasc
