Ca de atatea alte ori, politica romaneasca se dovedeste nu doar in contratimp cu cea europeana, ci pare a se defini in opozitie cu aceasta. De aceea, desi a inceput oficial campania electorala pentru alegerile europene, partidele romanesti au ramas centrate pe aceleasi teme interne. Provinciala si dezideologizata, clasa politica romaneasca se complace in aceeasi atitudine autohtonista care privilegiaza doar obiectivele politice interne pe termen foarte scurt. Daca la alegerile europene din noiembrie 2007 referendumul pentru uninominal parazita orice dezbatere pe teme cat de cat europene, de data aceasta, alegerile prezidentiale din toamna reusesc acelasi lucru. Iar atunci cand unele subiecte cu conotatie europeana apar totusi, ele dau loc la reactii de dezaprobare.

Asa a fost cazul si cu declaratia de miercuri de la Radio Romania Actualitati a presedintelui Traian Basescu, pentru care o eventuala conditionare a imprumutului de la CE de mecanismele de monitorizare privind evolutia statului de drept si a coruptiei ar putea face ca partea romana sa renunte la imprumutul de la UE. si nici Mircea Geoana nu s-a lasat mai prejos, considerand ca o astfel de conditionare ar nedreptati Romania. Chiar daca conditionarea formala nu apare in acordul de imprumut, primii doi oameni in stat par a fi intr-un evident contratimp cu Comisia. Caci nu reforma statului, ci incetarea cu orice pret a monitorizarii pare sa fie obiectivul principal de etapa.

Nu e de mirare deci ca, desi am devenit membri ai UE de doi ani si jumatate, Europa este perceputa in continuare, si nu doar de opinia publica, drept o realitate exterioara. Statul de drept si combaterea coruptiei par astazi un fel de obstacole impuse din exterior, iar nu obiective interne. si aceasta evidentiaza inca un contratimp. Caci nimic din ceea ce Ronald Inglehart numea acum trei decenii postmaterialism