Modul in care si-a desfasurat activitatea contraspionajul austriac in 1913 a fost cunoscut si de Marele Stat Major roman, care a luat la cunostinta, prin intermediul generalului de brigada Max Ronge, seful Sectiei Informatii din armata austro-ungara, de tradarea ofiterului Redl.
Astfel, austriecii au fost intrebati de rusi daca nu ar dori sa cumpere planurile de mobilizare germane. Pontul a fost vandut germanilor, care l-au identificat cu rapiditate pe subofiterul Nolkerling, secretarul comandamentului cetatii Thorn, drept sursa a scurgerii de informatii, dupa ce i-au interceptat si descifrat corespondenta. Germanii, pentru a nu ramane datori, i-au informat pe austrieci, in aprilie 1913, ca detineau o scrisoare retrimisa de la Viena la Berlin, din cauza ca nimeni nu o ridicase de la un oficiu postal vienez. Recipisa continea 6.000 de coroane si doua adrese de spionaj din Paris si Geneva. Detectivii austrieci au inceput sa fileze oficiul postal, iar la 25 mai 1913 au constat ca un barbat a ridicat scrisorile de la post-restant. Acestia nu l-au putut urmari pe suspect din cauza ca nu aveau o masina in dotare. Norocul le-a suras insa detectivilor. Taxiul in care s-a urcat pasagerul necunoscut s-a intors in scurt timp la locul de parcare. Soferul a declarat ca un cetatean l-a rugat sa-l duca pana la hotelul Kloser. Agentii l-au abordat pe portarul de la Kloser, care le-a spus ca din masina descrisa a coborat colonelul Redl, seful de stat major al unui corp de armata din Praga. Interceptand corespondenta colonelului Redl, austriecii au ramas stupefiati: acesta vindea informatii clasificate in Franta, Italia si Rusia. „Afacerea" a fost prezentata generalului de infanterie baronului Conrad von Hoetzendorf (in imagine), seful statului major general, care a consimtit la arestarea si interogarea lui Redl, mai ales ca acesta, conform unui prieten, „manifesta o
