Supralicitarea, comertul cu iluzii si vanzarea de lucruri pe care nu le ai fac parte din tehnicile de manipulare politica de cand lumea.
Politicienii si partidele de pretutindeni le-au invatat inca din primele lectii de campanie electorala. Ceea ce face, insa, diferenta intre o viata politica sofisticata si una rudimentara este capacitatea de a le impacheta astfel incat, daca nu reusesc sa convinga electoratul, macar sa nu-i jigneasca inteligenta.
PSD a reusit, in ultimele doua zile, sa dovedeasca inca o data ca a ramas la genunchiul broastei indiferent de cati consultanti americani i-au trecut pe la casierie in ultimii ani.
"Eram ingrijorat in ultimele cateva saptamani, dupa ce ajung la Cotroceni cui las partidul, acum stiu cui sa las partidul cu astfel de tineri", le-a spus, miercuri, Mircea Geoana studentilor social-democrati.
Nu stiu cati dintre ei l-au crezut, dar pentru a "cumpara" o astfel de iluzie iti trebuie o incredere orbeasca in liderul PSD. Mircea Geoana insusi a ajuns lider al partidului dupa negocierile nocturne intre grupul din Bacau si cel de la Cluj, nu printr-un proces natural de intinerire a partidului, pe care in mod evident oricum nu a dorit-o nimeni.
De aproape patru ani de cand ocupa functia cea mai inalta din partid, Geoana nu a reusit sa dea vreun semn de autoritate reala, care sa poata, macar teoretic, sa-l puna in pozitia de a-si asigura un succesor.
Singurii tineri care au avut cat de cat o ascensiune in partid in ultima vreme au fost cei crescuti in "pepiniera" lui Adrian Nastase si au stiut la momentul potrivit sa faca eschiva regulamentara: Titus Corlatean, Victor Ponta sau Nicolae Banicioiu.
In caz ca mai era nevoie de o dovada, proba ca vorbele lui Geoana de miercuri nu au fost decat vanare ieftina de vant a fost adusa, joi, de Marian Vanghelie.