Chiar si in timpul unei recesiuni, francezii fac lucrurile diferit, planul lor de 26 de miliarde de euro fiind destinat, in mare parte, proiectelor din infrastructura, inclusiv restaurarii monumentelor, si nu salvarii unor companii sau stimularii consumului.
In ultimii ani, inainte de criza financiara, modelul francez a fost aspru criticat, pentru lipsa capacitatii de a crea locuri de munca si de a genera o crestere sustinuta. De altfel, presedintele francez, Nicolas Sarkozy, a fost ales si pentru faptul ca declarase ca acest model de capitalism este "muribund", laudand modelul anglofon, scrie The Economist.
Inaintea lui Sarkozy, un fost director al Fondului Monetar International (FMI), Michel Camdessus, si presedintele BNP Parisbas, Michel Pebereau, scrisesera rapoarte, in care se demonstra ca 52% din produsul intern brut al Frantei reprezenta cheltuieli publice, fata de 45% in Marea Britanie si 37% in SUA.
Desi economia franceza a fost si ea afectata de criza, nivelul somajului de 8,6% provocand un val de proteste si sechestrarea directorilor unor companii multinationale, ce anuntasera concedieri masive, efectele sunt mai putin grave decat in alte tari de acelasi nivel.
Este estimat ca produsul intern brut al tarii se va comprima cu 3%, in 2009, sub nivelul de 4,1%, in Marea Britanie, 4,4% in Italia sau 5,6% in Germania. De asemenea, deficitul va fi de 6,2% din PIB, fata de 13,6% in Statele Unite si 9,8% in Regatul Unit.
Spre deosebire de alte natiuni, francezi economisesc mai mult si nu au luat credite, pe are nu le mai pot plati. De asemenea, guvernul nu a fost nevoit sa intervina pentru a salva vreo institutie financiara de la faliment, cum a fost cazul in SUA, iar diferenta de venituri dintre cei mai bogati 10% dintre francezi si cei mai saraci 10%, este mult mai scazuta fata de nivelul dintre american
