Casa Poporului, dată în folosinţă în anul 1989, era doar una dintre construcţiile megalomane pe care Ceauşescu plănuia să le ridice în Bucureşti.
El intenţiona să dărâme o parte mult mai mare din Capitală, unde dorea să construiască şi alte edificii gigant, o Sală a Congreselor, o Sală Polivalentă, un Centru Cultural Naţional, un Muzeu Naţional de Istorie, precum şi un altul al Ştiinţei şi Tehnicii. Stau mărturie studiile de arhitectură de la Arhivele Naţionale ale României, reunite în albumul Centrul Politico-Administrativ studii 1977-1981.
Pentru fiecare obiectiv în parte există proiecte de arhitectură aprobate, precum şi mai multe variante la care s-a renunţat. Aceste planuri au încolţit în mintea lui Nicolae Ceauşescu imediat după cutremurul din 1977. "Profitând de distrugerile care au avut loc la cutremurul din 1977, Ceauşescu a hotărât sistematizarea oraşelor Bucureşti şi Zimnicea, dar în mod deosebit a municipiului Bucureşti, unde dorea să facă un centru politico-administrativ, în care să funcţioneze o serie de clădiri impresionante, perla coroanei fiind însă Casa Poporului, numită atunci Casa Republicii", a explicat profesorul Nicolae Noica, fost ministru al Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) între anii 2000 şi 2004.
ARHITECŢI ŞI PROIECTE
Imediat după cutremur, Ceauşescu a cerut să fie elaborate proiecte pentru realizarea centrului politico-administrativ. Nu mai puţin de 17 colective de arhitecţi au lucrat între iunie 1977 şi februarie 1979 la studiile de sistematizare a aşa-numitului Centru Civic, care se întindea de la Piaţa Alba-Iulia până în 13 Septembrie şi din Rahova până la Podul Mihai-Vodă, de la Dâmboviţa. Nici un arhitect mare nu a rămas în afara concursului deschis pentru proiectarea construcţiilor mamut. A participat profesorul Ascanio Damian, fost rector al Facultăţi
