Te refugiezi în muncă,iar familia ta este îngrijorată că stai mult timp la birou? Atunci, răspunsul este „da”! Ca orice alt tip de dependenţă, şi aceasta îţi poate afecta relaţiile sociale şi sănătatea. Munca este importantă în viaţa fiecăruia dintre noi. Lucrăm din pasiune, lucrăm pentru bani sau pentru a obţine un anumit statut social. Dar, deşi pare greu de crezut, şi munca generează dependenţă, iar anumite persoane sunt predispuse să treacă graniţa dintre plăcerea de a munci către obsesia de a munci. 

De unde obsesia pentru serviciu?

Presiunea profesională, care impune standarde de performanţă mereu noi, dorinţa de succes în carieră ori recompensele financiare care vin odată cu orele suplimentare pot favoriza apariţia dependenţei de muncă, sunt de părere specialiştii. Contează însă şi contextul declanşator al dependenţei.

Un eşec sentimental, însingurarea, lipsa copiilor sau a unor prieteni cu care să petreci timp liber şi absenţa pasiunilor te pot conduce către dependenţă.

Refugiul în muncă este iniţial o compensare a unui deficit afectiv sau o modalitate de a evita panica, depresia şi anxietatea.

Ulterior, se creează un cerc vicios, iar dependentul de muncă nu îşi poate recupera viaţa personală, tocmai pentru că îşi consumă toată energia de care dispune muncind. Un factor care favorizează agravarea dependenţei este şi acceptarea acestui comportament de societate. Spre deosebire, alte dependenţe, cum este alcoolismul sau consumul de droguri, sunt sancţionate şi criticate.

O relaţie patologică

Nevoia incontrolabilă de a munci fără încetare este definită de psihologi drept comportament compulsiv, însoţit de momente de pierdere a controlului, de o sănătate precară şi de o slabă relaţionare cu cei din jur.

Pentru persoana dependentă, munca reprezintă î