Pe lângă criza economică aflată în plină desfăşurare, cu disponibilizări din ce în ce mai dese, cu un trai din ce în ce mai greu, a început şi campania pentru Parlamentul European. Şi ne întrebăm cine să mai fie interesat de noi promisiuni, despre care se ştie din start că sunt atât de greu de pus în aplicare?

După ce, anul trecut, cetăţenii au trecut prin două campanii electorale cu mize mari, de ieri sunt supuşi din nou, pentru 30 de zile, asaltului afişelor, propagandei electorale, discursurilor acide la adresa adversarilor politici. Însă, fiind o campanie în care cei care se luptă pentru unul din cele 33 de locuri în PE au - se presupune - calităţi net superioare, demne de un reprezentant al României într-un for european, noi, alegătorii de rând, avem pretenţii ca măcar de data asta campania să se desfăşoare pe alte direcţii.

În condiţiile în care trendul celor care au mers la vot în ultimii ani a scăzut semnificativ, de la alegerile de pe 7 iunie ne putem aştepta la o slabă prezenţă la urne. De-a lungul celor cinci cicluri electorale, rata participării la vot a scăzut în medie cu zece procente la fiecare alegere, ajungând ca, în 2008, să mai avem doar jumătate din alegatorii care participau în 1990 la alegerile parlamentare.

Cu atât mai mult, în acest an, când campania nu va mai fi la fel de intensă, nu vom fi atât de sufocaţi de propaganda electorală, există posibilitatea ca unii dintre cetăţeni ori să voteze în necunoştinţă de cauză, exercitându-şi doar dreptul constituţional, ori să nu acorde niciun interes viitorului scrutin. Cel puţin la Constanţa, liderii partidelor politice chiar au scos în evidenţă, în zilele premergătoare începerii campaniei electorale, faptul că nu vor mai bombarda electoratul cu afişe, lozinci, şi că totul se va desfăşura între limite mult mai decente. Mai ales că nu mai există mize atât de mari, precum au fost