Intr-o perioada de profunda criza economica, cum este cea actuala, saracia ameninta mai ales persoanele care isi pierd locul de munca. Din pacate, statisticile ne spun ca sute de mii de salariati si-au pierdut si isi vor mai pierde, in acest an, locurile de munca. sansele lor de reangajare sunt reduse, iar scaderea veniturilor este dramatica. Strategiile personale construite pe termen mediu (locuinte cumparate pe credit, scoli incepute de copii) se prabusesc si pragul saraciei este atins rapid. Ponderea familiilor care traiesc sub pragul de saracie risca sa atinga cote alarmante.
In asemenea conditii, protectia sociala are doua componente: una este cea activa, care include masurile destinate a proteja locurile de munca existente si a stimula aparitia unora noi; cealalta, pasiva, vizeaza ajutarea celor care sunt mai puternic loviti de deteriorarea economiei sa depaseasca perioada respectiva.
Din pacate, prima componenta, cea a protectiei locurilor de munca, este extrem de saraca in actiunile actualului guvern. Chiar daca exista unele politici de stimulare a intreprinderilor, ele sunt mai degraba de ordin general, si nu directionate spre pastrarea locurilor de munca. Neimpozitarea profitului reinvestit sau rambursarea accelerata a TVA sunt binevenite, dar trebuie semnalat ca ele stimuleaza deopotriva intreprinderile cu profit mare si angajati putini, ca si pe cele care cheltuiesc mult cu forta de munca. Ceea ce lipseste cu desavarsire in planurile anti-criza este o fiscalitate care sa-i stimuleze pe cei care creeaza noi locuri de munca.
Dimpotriva, majorarea contributiei de asigurari sociale datorate de angajator (de la 18,5% la 20,8%) are un caracter inhibitor pentru patronul in a carui cifra de afaceri salariile detin o pondere importanta. De asemenea, majorarea salariului minim de la 600 la 700 de lei, anuntata recent si neasteptat de catre
