O simplă răceală o poate dărâma. Imunitatea scăzută a făcut ca boala să se lipească de ea imediat. Crăciunul a venit pentru Ana cu vestea unei suferinţe care acum o târăşte prin spitale, unde i se fac cure cu citostatice. Suferă de limfom Hodgkin. Pentru a rezista, are nevoie de ajutorul şi de sprijinul nostru.

Pentru Ana-Maria, zilele s-au scurs întotdeauna vesel, uşor, în ritm de muzică, pe cărări de munte, alături de prieteni buni şi de o familie care nu a uitat niciodată să-i arate dragostea ce i-o poartă. S-a întâmplat însă ca de Crăciun să simtă că ochii îi ard, iar tâmplele îi zvâcnesc afurisite, nervoase. Neîncetat. O lună a fost chinuită de fierbânţeala obrajilor.

Temperatura nu-i trecea nicicum. Şi-a spus de multe ori că oboseala ar fi de vină, ba că e pe cale să răcească. Ceaiurile, algocalminul, nimic nu-i venea de hac căldurii care îi împresura tot corpul. Se simţea moleşită şi lipsită de putere. Durerile de gât au pus capac agitaţiei şi neliniştii ce i s-au cuibărit în minte şi în suflet. Medicii de la clinica particulară la care a apelat, i-au făcut o serie de analize, dar rezultatul era confuz.

"Au spus iniţial că am sarcoidoză, o infecţie la plămâni, dar nu era nimic sigur. Aşa că m-au trimis la Institutul Naţional de Pneumologie «Marius Nasta». Medicii de acolo m-au suspectat de TBC", povesteşte Ana-Maria Cală, o tânără de 26 de ani, care acum, lună de lună, străbate holurile spitalelor în căutare de sănătate.

DE LA 7 LA 10 CENTIMETRI

După două luni de investigaţii, timp în care medicii îi prescriau algocalmin, Ana-Maria a aflat ce nume purta diavolul cu care trebuia să se lupte: limfom Hodgkin, o inflamare a ganglionilor limfatici. "Am înţeles de la doctori că globulele albe s-au mutiplicat nespus de mult şi că s-ar fi răspândit haotic în organism. Ca să le ţin în frâu, a trebuit să încep cure