Diagnosticat la 20 de ani, în timpul studiilor la Școala de Ofițeri de la Sibiu, Marcel Morar luptă pentru îmbunătățirea calității vieții sale și a colegilor săi.

Marcel Morar este un luptător, doar că a schimbat câmpul de bătălie. Acum luptă cu boala „cu o mie de fețe”, scleroza multiplă. A fost diagnosticat în 1977, în timp ce era student. Era singur la părinți. „Mi-am ținut ziua în spital. A fost cumplit pentru mine”, își amintește Marcel Morar. A fost pensionat de boală. „Am lucrat de câteva ori ca civil în armată, dar nu rezistam la programul prelungit și intens”, spune el, precizând că asta este una dintre caracteristicile acestei maladii. La această afecțiune e nevoie de repaus de cel puțin o jumătate de oră la fiecare două ore. Pentru a nu-și pierde locul de muncă, mulți bolnavi nu le spun șefilor lor că sunt bolnavi, deși oboseala îi doboară.

Cunoașterea inamicului

Ca un ofițer adevărat, Marcel Morar a început lupta cu boala prin cunoașterea inamicului. „Am stat trei luni în clinică la Cluj, la profesorul Câmpeanu. Petrecea ore întregi cu mine și mă educa”, spune el. A aflat că e boala pentru care trebuie să fie tot timpul pregătit, pentru că e atipică. Caracteristice îi sunt starea de oboseală, diminuarea forței musculare, coordonarea și echilibrul precare și problemele de vedere. Puseele de boală sunt cât se poate de imprevizibile, boala neavând o evoluție liniară. Unul dintre cele mai grele lucruri este acceptarea bolii.

O nouă luptă, fundația

Imediat după Revoluție, Marcel Morar împreună cu alți 170 de bolnavi au pus bazele primei asociații de scleroză multiplă din țară. În 1993, aceasta a fost transformată în fundație, fiind o formă de organizare mai convenabilă pentru proiectele lor. „Am pornit fundația cu doctorul Mihalcea și încă patru colegi. Doar Maria Moș mai este printre noi”, spune nostalgic Marcel Mor