"Pentru urmatorii cativa ani, vad o noua lume multumita cu spatiile ei verzi, ciclisti fericiti haladuind pe strazi, dungati de razele de lumina filtrate de cei 15.000 de copaci pe care tocmai i-am plantat.
Vad un oras in care dezvoltatorii imobiliari nu mai construiesc turnuri impersonale, ci cladiri la scara umana, cu spatiu in jur, conform standardelor traditionale. In acest univers urban, ii vad pe arhitecti cum isi redescopera interesul pentru ornament si frumusete, si creeaza din nou, ca odinioara, o arhitectura specifica orasului nostru, cu trasaturi neaose, mai degraba decat "euro-blocurile" intalnite peste tot in lume".
Cui credeti ca apartine aceasta nobila viziune urbanistica? Vreunui ONG-ist fundamentalist sau vreunui consilier romantic? Nu. Este vorba de insusi Boris Johnson, primarul Londrei, intervievat de revista "The Spectator". Preocupat de soarta orasului, ecologist sensibil si vizionar, om de cultura si spirit practic, d-l Johnson n-a semnat, in campania electorala, un "Pact pentru Londra", asa cum a semnat d-l Oprescu, cu ONG-urile din Bucuresti, si nici n-a dat aprobari pentru 60 de blocuri turn, cum a facut d-l Oprescu (sub pretextul ca proiectele respective erau perfectate de predecesori). D-l Johnson nu traieste la "Portile Orientului", unde totul este luat in deradere. Ca londonez, el iubeste Londra veche, romantica, imperiala. Pe cand d-l Oprescu, bucurestean din tata-n fiu, imbracand platosa lui "nu pot", "nu ma lasa legea" sau "nu vrea consiliul", nu-si iubeste nici macar propriile promisiuni, ca sa nu mai vorbim de asteptarile societatii civile. Comparatia cu primarul Londrei ii este net defavorabila, desi ma doare sa constat acest lucru. Mi-as fi dorit, la fel ca alte sute de mii de bucuresteni, ca primarul capitalei romane sa fie mai implicat in proiectele de salvare a cladirilor vechi, cu mai mult suflet pus in suflet
