- expuse intr-o expozitie jubiliara, la Cluj

A trecut aproape o jumatate de secol de cand Nicolae Vlassa, un arheolog clujean, scotea din adancurile pamantului, in situl de la Tartaria, trei tablite de lut, cu semne care aveau sa bulverseze intreaga lume. In satul transilvanean dintre Sebes si Orastie, iesea la iveala cea mai veche scriere a umanitatii, pe care specialistii au datat-o in mileniul al V-lea i.Hr., cu o mie de ani mai devreme decat celebra scriere sumeriana. Descoperirea uluitoare care schimba, practic, intregul curs al istoriei stravechi a umanitatii a iscat insa in Romania mai multe controverse decat aprecieri si i-a adus lui Vlassa critici cu nemiluita, cele mai acerbe chiar din partea fostilor colegi de la Cluj. Incepand cu gravele si aberantele acuzatii cum ca tablitele ar fi fost falsificate, pana la diferitele interpretari ale semnelor pe care acestea le poarta, tezaurul de la Tartaria a creat discordie in lumea oamenilor de stiinta si a ramas cvasinecunoscut publicului larg. Totusi, in ultimii ani, lucrurile par a se schimba oarecum: cercetatorii dezbat problema Tartaria la nenumarate simpozioane internationale, in timp ce acasa, la Cluj, Muzeul de Istorie a Transilvaniei, in a carui custodie se afla tablitele, organizeaza luna aceasta o expozitie speciala, dedicata scrierii danubiene si acestor adevarate monumente ale istoriei omenirii.

Descoperirile

Era ultima zi pe care Nicolae Vlassa si echipa lui de sapatori, printre care se numarau si elevi de la scoala din sat, aveau sa o petreaca in situl de la Tartaria. Cercetasera locurile timp de cateva luni si gasisera diferite resturi de ceramica si alte artefacte dintr-o straveche civilizatie. Cand sapaturile erau ca si incheiate, in sectiunea cascata in adancul pamantului a iesit la iveala groapa, aidoma unui oval galbui, de marimea unui copil. Vlassa a fotografia