Un meci anost vreme de 80 de minute a fost salvat de cele două goluri.

Şapte şanse de gol în primele 45 de minute, între care şase ale Stelei. Cum sună? A derby-spectacol. De fapt, ocaziile au însemnat şuturi anemice din situaţii bune, lovituri de cap peste din interiorul careului. Tatonarea nu a mai fost tatonare, ci frică de-a binelea!

Rednic şi-a aşezat echipa în propria jumătate de teren şi a aşteptat ca publicul să împingă Steaua de la spate şi să deschidă culoarele pentru Torje "Porsche" şi "Săgeata" Niculae. Lăcătuş a răspuns cu atacuri controlate, în care fundaşii laterali Golanski şi Petre Marin nu ajutau deloc, stăteau ţintuiţi pe poziţiile lor ca jetoanele pe tabla din vestiar.

La Dinamo, Boştină nu mai era vîrful rombului de la mijloc, ci asistentul lui N'Doye, paznicul-şef la Dayro, Stancu sau Toja. "Cîinii" îl bombardaseră pe Matache cu DVD-uri cu filme de acţiune, ca să-l dozeze cu încredere şi spirit de războinic, dar 22 de fotbalişti alergau şi loveau mingea ca după festivalul horror. Frica păzeşte pepenii şi fură spectacolul.

Fotbalul jucat în derbyurile de acum 20 de ani, pe vremea geniului Hagi, pare din altă galaxie în comparaţie cu ce s-a văzut aseară pe Ghencea.

SUPERATACUL INUTIL

Nu doar prudenţa antrenorilor făcea meciul să semene cu un banc sec, de savurat doar pentru fanii înrăiţi ai sistemelor, tackling-urilor şi acoperirii zonelor.

Toja a avut ocazia să-i deschidă lui Lăcătuş discursul despre pragmatism şi tactica perfectă, dar columbianul a tras de la 16 metri de a plîns mingea pînă în braţele lui Matache (30). Vezi aici sutul

Dincolo, baloanele bubuite în faţă de dinamovişti săreau din capetele lui Goian şi Ghionea ca de pe trambuline. Nici o fază cursivă, numai poticneli.

DEVIERI DECISIVE

Dincolo, Dayro, omul care trebuia să picure f