Sfârşitul lui noiembrie, începutul lui decembrie. 1989. Imensul şantier al Casei Republicii. Ultima vizită a lui Nicolae Ceauşescu. Ultima dintr-un şir de vizite făcute săptămânal, fără excepţie, timp de cinci ani.
"Eram pe şantier când am fost anunţată că vine să vadă lucrările. M-am mirat, pentru că Nicolae Ceauşescu venea sâmbăta la ora 12:00, iar acum eram în cursul săptămânii. M-am scuturat un pic de praf şi m-am dus să-l întâmpin.
M-am mirat iar să-l văd singur, adică doar cu soţia, Elena Ceauşescu, în timp ce de obicei era însoţit de un întreg alai de responsabili din Comitetul Central sau mai ştiu eu care responsabili în construcţii. Foarte curios, nu ştiu unde dispăruseră ceilalţi. La fel de curios, în afară de mine nu mai venise nimeni de pe şantier să îl întâmpine." Relatarea este a Ancăi Petrescu. Proiectantul Casei Republicii, arhitectul coordonator al echipei tehnice care a realizat Casa Poporului. În fiecare săptămână, timp de cinci ani, din 1984 şi până la sfârşitul anului 1989, i-a prezentat lui Nicolae Ceauşescu schiţele şi machetele pentru fiecare colţişor din clădirea pe care a comandat-o.
"La fiecare vizită pe şantier, eu - ca autor al proiectului - îl însoţeam mergând în dreapta lui Ceauşescu. În stânga mergea reprezentantul constructorului. În spatele nostru era plin. Acum m-am trezit singură. Ceauşescu era calm, dar slăbit şi neras. Asta m-a mirat iarăşi, deoarece el era foarte îngrijit şi pedant. De obicei, când intra pe şantier se închidea la sacou, gest care mă impresiona mereu, căci dovedea respectul faţă de interlocutor, şi îşi aranja părul cu un pieptănuş pe care îl avea mereu în buzunarul de la piept. Dădea mâna cu toată lumea pe care o întâlnea, se vedea că îi făcea plăcere să vină pe şantier. La ultima lui vizită n-am stat decât eu cu ei. Parcă simţise toată lumea ce urma să v
