Fost matriţer-sculer la Combinatul siderurgic, Guriţă Gumaru s-a lansat mai întâi într-o afacere cu privighetori. A dat faliment. Privighetorile băuseră apă rece de la frigider când el nu era acasă şi răguşiseră. Când cântau păreau măgari, nu privighetori. Nu s-a lăsat însă. După un an de contrabandă cu şoricei bine educaţi a ajuns în Germania, unde s-a specializat în furtul de becuri din magazine. Ia câte o sută de becuri, cu care se încinge pe sub haine, profitînd de faptul că e foarte slab. La casă se prezintă cu două-trei becuri şi, pentru a nu da de bănuit, în mână cu un magazin ilustrat pentru bărbaţii cu bani.

Văzând un domn bine hrănit (aşa arată Guriţă cu becurile ascunse sub cămaşă), interesat de asemenea publicaţii, oamenii de ordine îl lasă în pace. Ştiu din experienţă că bărbaţi precum cel din faţa lor şterpelesc de obicei after-shave şi parfumuri masculine sofisticate. În nici un caz, becuri.

SUSPICIOŞI

Firea bănuitoare a celor din Moloşoaia devenise faimoasă în ţară de când şeful statului, pornit într-un turneu de om simplu, ca să cunoască viaţa fără bodyguarzi, se trezi înşfăcat şi predat Poliţiei ca escroc care se dădea drept preşedintele României. Nu reuşiră să-l scoată din mâinile lor nici lucrătorii SPP, care-l însoţeau de la distanţă sub acoperirea de vânzători ambulanţi de pepeni, nici şeful Poliţiei judeţene, care înlemnise în poziţie de drepţi dând cu ochii de şeful statului.

Neîncrezători, cei din Moloşoaia îi luaseră pe SPP-işti drept complici ai escrocului care se dădea drept preşedintele României, iar pe şeful Poliţiei judeţene, drept un corupt mituit de banda care opera în zonă.

După ce-l predară pe prins numai şi numai în schimbul unui proces-verbal de predare-primire, locuitorii nu se mulţumiră cu atât. Rămaseră acolo, în faţa Inspectoratului, câteva zile şi câteva nopţi, pândind