- Amintiri muzicale si sentimentale -

Nici un fel de monografie nu poate concura emotia unei amintiri. Pentru unii ea paleste pana la disparitie, dar pentru altii, se amplifica, se umple cu imagini surprinzatoare, pline de uimire, incantare si exaltare. Asa este pentru mine Brasovul, orasul magic al copilariei mele, al adolescentei mele si, din cand in cand, al maturitatii mele. In ciuda schimbarilor devastatoare sau infloritoare petrecute intre timp, contururi stravechi, imagini aburite, senzatii frematatoare, usor voalate, imi persista in memorie. Depun juramant de suflet, de inima si cuget, ca Brasovul e un oras magic, un oras in care mai ales muzica (muzica fiind o magie!) se afla peste tot, pe fruntea Tampei - altadata plesuva, astazi intinerita ca o bunicuta cu breton vegetal, pe Coasta Prundului, pe Cetatuie, pe Strada Lunga, pe Strada Castelului, in salile de concert, in scolile de muzica, in sublim-fantastica Biserica Neagra, despre a carei frumusete am luat aminte din primii ani de scoala, insotita de impresionante istorii si povestiri. Si la ale carei concerte ma duceam cu organistul orb, vecin cu mine, bunicul Anemonei, fetita subtire si deloc zambitoare care-i conducea pasii si bastonul spre templul auster in care Bach devenea o lacrima a lui Dumnezeu.

Dar muzica amintirilor mele rasuna si in Scheii Brasovului, mai ales primavara, pe strada Capitan Ilie Birt, care capta ca un fluviu sirurile de Juni ce coborau de pe ulitele inguste, la sarbatoarea lor, celebrata in luna mai. Regimente de Juni, stapanitori de glasuri fantastice, demne de cele ale celor mai apreciati coristi din lume, porneau din Piata Prundului, sub ocrotitoarea privire a Bisericii Sf. Nicolae din Schei, pe langa casuta lui Coresi, mergand calari si pe jos, impodobiti ca printii din povesti, cantand "Hristos a inviat!", la toate colturile, dealurile si lacasele de credint