Ce făceau oamenii obişnuiţi marţi, 9 mai 1989, este greu de spus cu precizie. La nivel public şi oficial, această zi trecea drept una deosebită. În primul rând, la Moscova, apoi în republicile sovietice şi în celelalte capitale "frăţeşti", ale statelor din Europa de Est aflate sub dominaţie sovietică.
În a noua zi a lui Florar se sărbătorea ziua oficială a imperiului multietnic, echivalentul unei "zile naţionale". "23 augustul" românesc, cu tot cortegiul de festivităţi ce-au dat specificul acestei zile înainte de '89, multiplicat, amplificat, "croit" pe măsura unei superputeri, aşa cum era URSS în 1989.
La Bucureşti, presa a scris despre semnificaţia zilei de 9 mai în istoria universală şi în trecutul URSS. Ambasadorul E.M. Tiajelnikov a oferit o recepţie, la monumentele ridicate în Bucureşti pentru cinstirea memoriei eroilor căzuţi în lupte s-au depus coroane de flori. O delegaţie reunind oficialităţi române şi engleze a făcut acelaşi lucru la cimitirul de la Tâncăbeşti, unde odihneau militarii din Armata Majestăţii Sale, căzuţi la datorie departe-departe, într-o ţară îndepărtată din Europa de Est.
Pentru "marele frate de la răsărit", 9 mai avea o încărcătură simbolică specială. Cu 44 de ani în urmă, în primele minute după ora 24:00, locuitori ai uriaşei Uniuni au aflat vestea că pentru ei al doilea război mondial lua oficial sfârşit. La Berlin, mareşalul Jukov semna, în numele URSS, armistiţiul cu Germania şi punea astfel capăt războiului pe Frontul de Est. Pe flancul apusean, evenimentul se petrecuse cu o zi înainte, la 8 mai. Astfel că pentru două din cele trei mari puteri învingătoare în al doilea război mondial - Statele Unite şi Marea Britanie - războiul se sfârşise la 8 mai, iar pentru cea de-a treia - Uniunea Sovietică - o zi mai târziu. Ziua de 9 mai era considerată un eveniment în Europa de Est, în vreme ce Occi
