La întâlnirea din iulie 1989 a liderilor din statele Pactului de la Varşovia s-a discutat despre „casa paneuropeană“. Întâlnirea a avut loc la Bucureşti, între 7 şi 8 iulie 1989, iar Nicolae Ceauşescu a fost cel mai vehement adversar al apropierii Blocului Comunist de Europa Occidentală. Citiţi şi:
Sărbătorile de 9 Mai, umbrite de propagandă
Ceauşescu a interzis prin lege creditele din străinătate
„Sesiunea de rutină“ a statelor din fostul Tratat de la Varşovia se ţinea într-un context inedit. Liderii participanţi pierdeau puterea şi nu realizau că lumea lor, comunistă, se prăbuşeşte.
Perestroika lui Mihail Gorbaciov declanşase un proces care devenise incontrolabil, guvernele comuniste făceau concesii inimaginabile cu numai câteva luni înainte - în Polonia, „Solidaritatea” intrase în Parlament, Todor Jivkov făcea reforma agrară în Bulgaria, URSS îşi retrăgea tancurile din Europa, est-germanii treceau fără probleme în Republica Federală Germania etc. Cu alte cuvinte, şefii de stat adunaţi la Bucureşti îşi făceau doar iluzii că mai controlau ceva.
De asemenea, comuniştii aveau probleme economice insurmontabile – înapoiere tehnologică, ceea ce-i scosese din orice competiţie pe pieţele occidentale, deficite comerciale uriaşe, rate negative de creştere economică şi datorii mari.
„Apusul socialismului“
Ce s-a întâmplat la întâlnirea din Bucureşti aflăm din memorandumul înaintat de ministrul de externe bulgar, Peter Mladenov, Biroului Politic al Partidului Comunist din ţara sa.
Dovadă că liderii comunişti erau rupţi de realitate este reacţia lor de negare a afirmaţiilor Occidentului, care vorbea deja despre „apusul socialismului“. În opinia participanţilor la sesiune, statele comuniste nu aveau altceva de făcut decât să „reînnoiască” socialismul şi să profite d
