Anual, la inceput de mai, ziaristii sarbatoresc ziua libertatii presei.
Presa din Romania are motive suplimentare de sarbatoare. Desi ocupa unul dintre ultimele locuri pe plan european in ceea ce priveste libertatea, se califica pe primele in ceea ce priveste libertatile pe care si le ia.
Probabil ca principala cauza sta in faptul ca ecranul televizorului si pagina ziarului au fost considerate principala sursa de inspiratie electorala. Politicienii si vedetele care fac audienta nu pot renunta la televiziune, radio sau la ziare. Isi pierd cumparatorii si procentele. La urne, spectatorii voteaza vedetele preferate, regretand, uneori, ca nu gasesc pe buletinul de vot si distributia telenovelei preferate.
Nici functionarii publici sau sefii de institutii nu-si pot refuza celebritatea de la televizor. i pentru ca timpul si spatiul televiziunilor sunt limitate, si numarul celebritatilor care vin sa lumineze prin tubul catodic este relativ restrans. Cum ar putea fi televiziunile libere cu atata inghesuiala pe platouri? Uneori te impiedici de personaje care nu se dau duse din studiouri, dand desteptarea si stingerea subiectelor jurnalistice, analisti priceputi la economie, educatie, sanatate, sport si politica. Presa se lipseste, astfel, de libertate, cu ajutorul catorva asa-zisi formatori sau deformatori de opinie. Lipsa de fantezie a editorilor, care aleg temele si alcatuiesc lista invitatilor, echivaleaza cu saracia discursului acestor comentatori epuizati de idei, robi ai unor contracte de prestari servicii cu conducerea televiziunilor cu pricina. Au, n-au idei, prin contract vin sa ne impartaseasca desertul lor mental. Chiar daca ideile lor sunt extenuate, multi nu dau semne de oboseala, intra in transa, devenind mesagerii unor forte mai presus de fire. Cum ar putea fi altfel cand, se zice, concentrarea presei in mana catorva patroni a devenit surs
