A câştigat concursuri naţionale şi internaţionale la karate şi kung-fu, iar premiile îl fac să fie mândru de sportul pe care îl practică atât cu mintea, cât şi cu trupul. Chiar dacă are 18 ani este încă un copil, iar anii cei mai frumoşi şi i-a petrecut la antrenamente şi s-a ambiţionat să fie cel mai bun. Totul a plecat de la o joacă, iar timpul i-a adus premii multe la un sport despre care în România se vorbeşte mai puţin, atunci când nu este vorba de fotbal.
Părea o joacă
„La vârsta de şapte ani am început să fac pentru prima dată karate. A venit naşul meu în vizită acasă la noi şi mi-a povestit că face karate. L-am întrebat mai multe şi acest lucru m-a ambiţionat“. S-a înscris la cursuri şi s-a dovedit că este făcut pentru aşa ceva. După doar doi ani de antrenamente a luat primele premii. „La primul meu concurs am luat direct locul I. Am fost bucuros şi nu mai ştiu, dar de atunci au fost multe concursuri. Am avansat tot mai mult şi am ajuns la centura neagră acum vreo trei ani şi jumătate“, îşi aminteşte Alexandru.
Numele celor cu care a concurat nu le-a reţinut şi mai puţin important a fost ţara din care aceştia provin. Pentru el important a fost să câştige. De doi ani s-a apucat de kung-fu, un joc ceva mai dur la care prima dată nu a făcut faţă. „Iniţial am pierdut. Nu prea ştiam cum e, dar apoi am început să iau primele locuri. M-am încăpăţînat şi am reuşit“, mărturiseşte sportivul.
Luptă pe saltea
A doua etapă de antrenament s-a dovedit ceva mai dificilă, dar dacă la karate nu ai voie să loveşti, la kung-fu confruntarea este ceva mai dură. Vrea să ajungă până la faza „santa“ când se poate da în adersar, dar pentru asta a aşteptat să devină major pentru a cere acceptul antrenorului Florin Iordănoaie care îl învaţă să se lupte de 11 ani. Este cel care l-a ajutat să meargă la concursuri din Unga
