SĂRBĂTOARE. Ziua Europei este un reper important atât în calendarul eurorealiştilor sau euroindiferenţilor, cât şi în cel al europesimiştilor.

1 /.

Chiar dacă, în ultimele şase decenii, un număr mare de cetăţeni ai Bătrânului Continent au avut de comentat pe marginea tratatelor care au dus la extinderea fără precedent a UE, ei sărbătoresc cu fast, an de an, ziua de 9 mai. Motivul bucuriei lor este unul simplu - împlinirea visului de uniune europeană pe care l-au avut diverşi lideri sociali, politico-eco nomici şi militari.

Astfel, ideea lui Platon de creare a confederaţiilor cetăţilor gre ceşti, cea a lui Carol cel Mare şi Imperiului Franc, a lui Napoleon Bonaparte cu uniunea vamală ori a lui Winston Churchill cu Statele Unite ale Europei s-au concretizat prin declaraţia lui Robert Schuman, din 9 mai 1950.

Marea schimbare

Acum 59 de ani, Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, propunea instituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), proiect care avea să devină realitate la 18 aprilie 1951, prin Tratatul de la Paris.

Acest document a reprezentat prima „consti tuţie federală“ europeană, în formă primară. Tratatul a susţinut crearea unei pieţe comune a cărbunelui şi a oţelului, între cele şase state fondatoare: Belgia, Republica Federală Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda. CECO a devenit, în 1951, primul pas făcut de europeni către uniunea mult visată.

Frăţia tratatelor

Documentul semnat la Paris a fost precedat de Tratatul de la Roma, de pe 25 martie 1957. Atunci, liderii celor şase state au decis să instituie Comunitatea Economică Europeană (CEE).

A urmat aprobarea Tratatului de la Maastricht, în decembrie 1991, de către Consiliul European, instituţie formată din şefi de stat şi de guvern. Noul document consfinţea în acel