21 de salve de tun, ce au răsunat ca tunetele în Bucureşti, au vestit naşterea prinţesei Maria, botezată cu mare pompă la Cotroceni. Mica zână a fost mângâiată de nobilii părinţi cu numele de Itty.

Într-o zi răcoroasă şi înveselită de soarele timid al lunii noiembrie, întregul oraşel Neuwied strălucea de mulţumire. Castelul şi toate casele erau frumos împodobite cu ghirlande de flori şi steaguri în a căror bătaie lină se regăsea atât speranţa principesei Elisabeta de Wied şi a principelui Carol de Hohenzollern, cât şi a României. Ea, suavă ca un crin, el, neclintit ca un munte, s-au căsătorit la 15 noiembrie 1869. În timpul căsătoriei religioase s-a citit versetul din Biblie atât de elocvent şi care le-a stat pavăză toată viaţa şi dincolo de ea... " Voi merge unde mergi şi tu; voi ramâne unde vei rămâne şi tu. Poporul tău este şi poporul meu, Dumnezeul tău este şi Dumnezeul meu, voi muri unde vei muri şi tu şi tot acolo vreau să fiu îngropată".

ACASĂ. Plini de încredere şi dragoste, principesa Elisabeta şi principele Carol au pornit spre România, pe Dunăre, la bordul vaporului "Frantz Ioseph". Călătoria pe apa Dunării, costumele viu colorate şi nesfârşitele flori aruncate în cale au mişcat până în adâncul sufletelor perechea princiară. Aşteptarea unui moştenitor era raza de soare care le îndulcea viaţa şi le dădea speranţa că îşi pot pune în aplicare planul pentru dezvoltarea României, conceput cu atâta ardoare. Ziua de 8 septembrie 1870 a adus o mare bucurie. Prin 21 de salve de tun, ce au răsunat ca tunetele în Bucureşti, s-a vestit naşterea prinţesei Maria, botezată cu mare pompă la Cotroceni. Mica zână a fost mângâiată de nobilii părinţi cu numele de Itty. În mănăstirea, numită de Mihai Cantacuzino - Sinaia - în amintirea muntelui şi mănăstirii Sinai, principele Carol, principesa Elisabeta şi micuţa Itty au găsit liniştea necesară rup