"Prefer ligheanul cu laturi aruncat in fata decit tacerea salilor de muzeu" Veti merge in Germania pentru un an, abia v-ati intors de la un grant in Elvetia. Sinteti mai mult plecata decit in tara. Ce inseamna aceste plecari pentru dvs.? Simtiti vreo schimbare a ritmului scrisului in functie de orasul si de tara in care sinteti, in functie de oamenii pe care ii intilniti? Daca ai avut sansa inca de copil, cind toate intimplarile se fixeaza si devin a doua ta natura, si daca mai esti aproape indecent de adaptabil, e firesc ca fiecare cafenea, fiecare terasa, fiecare banca intr-un parc sau cimitir, intr-un cuvint, fiecare oras pe care-l vezi pentru prima oara, cind in urechi nu-ti intra intelesuri, ci sunete, sa-ti cheme inspiratia si ea sa vina oriunde te afli, ca la propria ta masa de lucru. Asa am scris jurnalul meu berlinez, Fasanenstrasse 23, Lebada cu doua intrari la Viena, la Stuttgart, la Bucuresti, la Bordeaux, prin trenuri, prin mici vaporase de croaziera, prin tramvaie care au inca minere de alama la speteaza scaunelor si un clopotel care suna la plecarea din statie... sigur, locul isi impune fizionomia in ritmul, in timbrul, in melancolia sau in sarcasmul vocii pe care ti-o torni in caietul de care nu te desparti niciodata. Locurile necunoscute sint pentru scriitor mereu acea limba de pamint, aparuta brusc la orizont, cind tu de pe coverta vasului n-ai incotro, imaginezi, imaginezi pentru ca mereu iti uiti luneta. Legat de prima intrebare: orasul in care veti sta un an este Berlinul, noua destinatie la moda pentru tinerii artisti stingisti din intreaga lume. Berlinul a fost si primul oras pe care l-ati (re)vazut dupa revolutie. Spuneati undeva ca atunci cind ati ajuns la Berlin v-ati simtit ca si cum v-ati fi nascut din nou. Puteti reconstitui senzatiile pe care le-ati trait atunci? Ce mai inseamna astazi Berlinul pentru dvs.? Da, Berlinul a fost primul ora