Bucătarii de top - cei care au în mâini succesul unui restaurant - se numără pe degete. Sunt bine plătiţi, dar au în spate decenii de muncă, şi lucrează chiar şi 14 ore pe zi. Un lucru ştiut de toţi cei care frecventează restaurantele e că bucătarul-şef („chef“ sau „chef de cuisine“) e cel mai preţios activ al localului. În lumea proprietarilor de restaurant, cine îşi pierde bucătarul-şef îşi riscă întreaga afacere. Cel puţin în Capitală, g
Bucătarii de top - cei care au în mâini succesul unui restaurant - se numără pe degete. Sunt bine plătiţi, dar au în spate decenii de muncă, şi lucrează chiar şi 14 ore pe zi.
Un lucru ştiut de toţi cei care frecventează restaurantele e că bucătarul-şef („chef“ sau „chef de cuisine“) e cel mai preţios activ al localului. În lumea proprietarilor de restaurant, cine îşi pierde bucătarul-şef îşi riscă întreaga afacere. Cel puţin în Capitală, gusturile din ce în ce mai sofisticate ale românilor au făcut din unii bucătari adevărate vedete - iar din restaurantele unde lucrează, locuri intens frecventate. Iată trei dintre ei: un francez abia venit în România, un român ajuns în poziţia cea mai înaltă din branşa sa (cea de executive-chef) şi un star în ascensiune, bucătarul-şef al restaurantului bucureştean Mju, recent prezentat elogios în paginile cotidianului britanic „The Daily Telegraph“. Richard Naël, noul bucătar-şef al restaurantului Heritage, e un breton înalt, cu fizic de luptător. Francezul a ajuns în România acum două luni, la invitaţia unui prieten din Lyon; i-a plăcut Bucureştiul şi s-a decis să rămână la Heritage. Înainte, Naël a lucrat în America, la Miami. Bucătăria Heritage e de inspiraţie franceză, dar, spune Naël, cu unele reţete „adaptate la gusturile românilor“.
Bucătarii de top încep de jos
Naël este un exemplu perfect al tipului clasic de bucătar-vedetă: e străin (lucru care contează mult
