După aproape 40 de ani de funcţionare, întreprinderile de prelucrare şi-au dat duhul, luând cu ele şi culturile care aduceau cel mai mare profit în zona Olteniei. Sursa: Răzvan VălcăneanţuSursa: Reuters
1 /.
Moartea uscătoriilor de tutun din judeţul Dolj a venit încet, dar sigur, mai ales că la aceasta au contribuit şi sătenii din zona respectivă. Exemple clare sunt cele din Daneţi şi Locusteni, unde, pe locul unde acum 10 ani erau două mari uscătorii, acum nu mai sunt decât schelete de clădiri şi câteva capre şi vaci care rumegă plictisite iarba crescută printre crăpăturile din ciment.
„Uscătoria de la Daneţi avea 44 de camere de uscare, cu câte trei compartimente, în care intrau câte 60-70 de casete cu tutun. Lângă acestea se afla camera de sortare unde veneau oamenii şi-şi selectau tutunul pe categorii pentru a-l pune pe cântar”, ne-a declarat Mihai Atitieniei, fost viceprimar, actual inginer la Camera agricolă a Centrului Agricol Daneţi. Camerelor de uscare a tutunului li s-a găsit o nouă folosinţă - adăpostesc de ploaie câteva glugi de coceni.
Snagov, „fum autohton” făcut din „Foc”
Recolta medie de tutun uscat ajungea pe la 2.000 de kilograme la hectar. Acesta se culegea cam toată vara, de vreo şapte-opt ori la distanţă de câteva zile sau o săptămână.
Primul cules începea prin iunie, în a doua jumătate a lunii. Când mergeai la recoltat nu luai de pe plantă decât trei-patru frunze. Uscătoriile au funcţionat la capacitate maximă cam până în 2000, apoi încă vreo trei ani au început să funcţioneze la capacitate din ce în ce mai mică şi apoi au murit. Tutunul se împărţea în cinci categorii: superior, şi de la a întâia până la a patra grupă.
„Producţia noastră se ducea la fabricile din ţară, nu cred că a plecat vreodată la export. Recolta din zona asta mergea în ţigări precum Carpaţi,
