Pentru că nu au alte surse de venit, fermierii cheltuiesc subvenţiile primite tot cu pământul şi animalele.
Să te trezeşti dis-de-dimineaţă, să dai de mâncare la animale, să pleci la câmp, unde să munceşti o zi întreagă, şi să te întorci acasă să faci curat la animale, în casă şi curte este un program care pentru multe persoane pare o povară. Din obişnuinţă sau de nevoie, pentru multe persoane din mediul rural şi din oraş nimic nu pare prea greu. Dimpotrivă, reprezintă una dintre multele zile din lunile de primăvară, vară şi toamnă.
„La noi nu există nici un punct de lucru. Este doar un italian care mai face angajări şi vreo două magazine. Cine să se angajeze mai întâi? Eşti obligat să faci agricultură sau să creşti animale. Şi, la vârsta mea, unde să mă angajez?“, întreba, mai mult retoric, băileşteanul Claudiu Cojocaru, un fermier între două vârste, venit la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) Dolj, pentru a depune dosarul pentru subvenţia în zootehnie. Şi cum întrebarea nu prea îşi găseşte răspuns, iar cei doi copii ai săi trebuie ţinuţi la şcoală, omul munceşte pământul şi are 100 de animale (50 de oi şi 50 de capre), încercând din răsputeri să urmeze noile reguli sanitar-veterinare. „Eu am doi copii la şcoală. E foarte greu. Nu ne sprijină nimeni. Mieii s-au dat cu 6 lei/kg în viu, în condiţiile în care la Craiova s-au dat cu 12 lei/kg în viu. N-am scos nici hrana pe care le-am dat-o. Şi brânza o vindem cu cinci lei angrosiştilor, care o dau la Craiova cu 10 lei/kg. Am cheltuit 4.000 de lei cu camera specială pentru producerea laptelui. Un cioban nu câştigă mai mult de 500 de lei pe lună. Când scot eu banii ăştia?“, a adăugat Claudiu Cojocaru. Acesta a explicat că, deşi se confruntă cu o serie de greutăţi, sprijinul financiar primit este cheltuit tot cu pământul şi animalele.
„Banii primiţi ne ajung, nu 100%, dar 80%
