Putine valori romanesti sunt mai batjocorite, zilnic si fara nicio sanctiune, ca limba romana.
Fara a avea pretentia unei analize exhaustive a multiplelor moduri de schingiuire a acesteia, am sa incerc sa punctez cateva dintre cele mai raspandite si dureroase.
1. Vulgarizarea limbii
Romanii vorbesc, in general, cumplit de urat. Injuratura este omniprezenta, fara a avea neparat legatura cu vreun moment de mare enervare. Injuria a devenit o forma de alintare, un gest de prietenie. Fetele fac referiri de o inimaginabila trivialitate la actiuni cu organe pe care, anatomic, nu le detin. Baietii invoca acelasi organ cu o regularitate de tic verbal.
Cele mai auzite sunt cuvinte si expresii preluate din limba unei etnii pe care, culmea, toata lumea o dispretuieste. Sa ne intelegem, cred ca nu exista om caruia sa nu-i fi scapat, macar o data, o injuratura, mai ales daca este sofer in Bucuresti. Ceea ce schingiueste limba este insa frecventa injuraturilor.
2. Greselile gramaticale
Ca este vorba despre limba vorbita sau limba scrisa, gramatica ei este adesea, mult prea adesea, in mare suferinta. Fac greseli majore si repetate inclusiv presoane cu studii superioare si pretentii, ca sa nu mai vorbim despre politicieni, chiar in cele mai inalte functii.
Cele mai frecvente ar umple o lista de cateva pagini: dezacorduri de toate felurile, "pe care" fie absent cu desavarsire, fie folosit complet aiurea, "ca si" cu si fara rost, ca o marca a distincitiei pasamite, pluraluri incorecte sau fortate, conclusivul "deci" mereu in cap de propozitie, "decat" in loc de "doar", "datorita" cand e "din cauza" etc.
Ca sa nu mai vorbim oare despre enervantul indemn "serviti, va rog", la care cea mai potrivita replica ar fi nu "multumesc", ci "pe cine?". Sau de cuvinte stalcite gen "obstretica", rosit cu