Prof. univ. dr George Sorescu i-a fost mentor fratelui său, Marin Sorescu. I-a intuit vocaţia. L-a încurajat să scrie şi să-şi publice lucrările.
În "dinastia" Sorescu, pasiunea pentru literatură are rădăcini poetice adânci. "Tatăl, Ştefan I. Sorescu - spune George Sorescu -, a luptat la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, Munţii Caşinului. Versifica, scria eseuri şi poezii în metru popular. A lăsat patru manuscrise.
Avea şapte clase primare, dar o imaginaţie cu totul aparte şi o anumită uşurinţă în a versifica elemente ale vieţii cotidiene. Tatălui, Ştefan I. Sorescu, ca şi fiului, Marin Sorescu, li s-ar potrivi o formulă ovidiană: «Quod temptabam dicere versus erat» (Tot ceea ce încercam se transforma în vers)", spune fratele marelui dispărut.
Marin Sorescu a fost al cincilea copil al Nicolinei şi al lui Ştefan Sorescu din Bulzeşi-Dolj, o familie cu mare pasiune pentru literatură. Nicolina Sorescu, fiica notarului George Ionescu, avea o mare calitate. Nu scria, dar avea darul povestirii. în mod firesc, cei şase copii ai lor au avut o vizibilă pasiune pentru literatură.
George Sorescu a absolvit Facultatea de Litere din Bucureşti în 1953. A fost repartizat la Liceul "Traian" din Drobeta Turnu-Severin: profesor de limba şi literatura română. A publicat trei volume de versuri romantice. Mai târziu s-a dedicat cercetării ştiinţifice şi criticii literare. Astăzi este profesor la catedra de Litere a Universităţii din Craiova şi conducător de doctorate.
VERSURI
Mai mare cu nouă ani decât Marin Sorescu, George Sorescu i-a intuit spiritul creator încă din adolescenţă. "în perioada studiilor gimnaziale, Marin a scris un volum (care era, de fapt, un carnet) de poezii intitulat «Răsare soarele». Avea şi un motto: «Să vă gândiţi la mine». Horaţiu afirma undeva faptul că talentele autentice pot fi intuite la
