Nu ca sunt eu un fashion genius. Si da, sunt zile in care camasa sau tricoul vin ca nuca in perete alaturi de pantaloni. Dar, cel putin, nu am pretentia ca detin o functie publica, nu am pretentia de a ma fi angajat in mod voluntar ca model de conduita. Asa ca, fara sa ne pese de “eticheta” si de “barna din ochi”, sa radem putin pe seama europarlamentarilor (actuali sau viitori). Un excelent text semnat de Anca Nicoleanu le detaliaza hibele. Eu va propun doar o trecere in revista.
“În interiorul unei clădiri, trenciul se scoate şi se poartă pe mână. Pantalonul mult prea lung şi mult prea larg, coborând peste tocurile stiletto, transmite vulgaritate şi confuzie în coerenţă cu situaţia, statutul şi funcţia de reprezentare.«Ochii fumurii» şi vopsitul părului în negru, «cum peana de la corbu’», contribuie la aceeaşi impresie de falsitate, de personaj nelalocul său, de lipsă de credibilitate. O combinaţie ciudată între femeie-copil-obiect de fantasmă sexuală”.
“Halucinant. Fustă la gleznă, de sate, cu dantelă pe tiv, roşu cu negru, două culori care nu merg niciodată împreună. Lipsa oricărei coafuri, în schimb, unghiile roşii denotă o glumă proastă. Pe zăpadă trebuia să poarte un palton. Poşetă de bunică. Totul este un amestec de kitsch şi seducţie prost înţeleasă.
În a doua fotografie, decolteul e ars de soare cu urma bluzei ca la tractorişti, un fel de «ceva» mulat pe formele rubensiene. Hidos. Duritate şi aer de precupeaţă încruntată. Cireaşa de pe tort, unghii roşii şi perle ziua în amiaza mare! Horror! Parcă ar fi o propunere Radio Guerrilla pentru un nou personaj din Atlasul de mitocănie urbană, marţafoaica de Parlament”.
Traian Ungureanu: “Pot spune că am văzut de toate în viaţă! Dar cămaşă cu pătrăţele gen tăietor de lemne, cu mânecă scurtă, pe un platou de televiziune, nu am văzut. Horror!
Iar
