Mircea Mihăieş: "Serile trecute, unul dintre cei mai talentaţi jurnalişti români actuali, admirabil şi atunci când scrie despre sport, şi despre viaţa politică, făcea o observaţie de bunsimţ: de ce sunt eu, cetăţeanul, obligat să plătesc o mie, o mie cinci sute de poliţişti, jandarmi, forţe călare, plus cine ştie câţi agenţi „undercover” pentru a ţine în frâu hoardele „microbiştilor” de la Steaua şi Dinamo?"

Ne-am resemnat cu situaţia, ne îngrozim periodic de imaginile de la televizor, şi gata. Parc-ar fi o fatalitate. Nu e. Şi alte ţări au cunoscut fenomenul huliganismului din preajma stadioanelor, dar n-au stat cu mâinile în sân. Aici e vorba de bande organizate paramilitar, de inşi primitivi. Reacţia contra lor trebuie să fie de o brutalitate direct proporţională cu aceea indusă de ei în societate.

Nu e locul să discut aici responsabilitatea - sau, mai bine zis, iresponsabilitatea - atâtora dintre mai-marii cluburilor sportive. Faptul că se scaldă în bani le-a creat o imunitate perpetuă şi obscenă. Veţi spune că gesturile dezmăţate ale unui Borcea de la Dinamo sau limbajul intens agrementat cu bâţâituri al lui Becali, de la Steaua, nu înseamnă neapărat instigare la violenţă. Corect. Dar acest comportament instituie o atmosferă de declasare morală pe fondul căreia indivizi dezaxaţi înţeleg să-şi dea pe faţă cele mai atroce porniri huliganice. Or, pentru asta, pentru imaginea de ţară nesigură, violentă, primitivă plătim cu toţii.

După cum plătim şi pentru faptul că justiţia românească refuză cu vinovată încăpăţânare să-şi facă datoria. Dacă nu se simt capabili să acţioneze, încrengăturile de domni şi doamne în robe n-au decât să plece! Poate ne hotărâm să importăm şi judecători ori procurori străini, dacă tot ne hrănim, zi de zi, cu mâncare din import, dacă tot ce ne înconjoară e produs în străinătate, şi nu de miraculoasa noast