Stau gramezi de bocitoare cu naframa prinsa sub falca uda de lacrimi si se dau de ecranul televizorului, nemangaiate: ofofof, cum se nimerira ieleee, ieuroparlamentareleee, in acelasi an cu prezidentialeleee, cum se nimeriraaa... pac-pac!
Si cum se anuleaza tematica scrutinului pentru sfatul continentului, deoarece marinarul-strateg, diplomatul in cizme de fierar-betonist si floricelul se-ncoarda, iar in case, in loc sa intre dezbaterea reala, calata (asta e un termen drag mai nou teleanalistilor) pe constructia europeana, se rastoarna muschiuleti-muschiuleti, de nu se mai vede om cu mesaj.
Hmm... Oare chiar isi imagineaza careva cu ultima farama de simt neatins de imbecilitatea care ni se azvarle in obraz (ca se ia!) ca daca prezidentialele s-ar face peste zece de ani, in Romania s-ar petrece dezbateri despre tariful la roaming, ajutoarele pentru agricultura si salariul minim european?
Este cineva atat de naiv incat sa creada ca pe cablu ar putea veni in case un tablou in care candidati din trei parti, plus Eba (nu-i trimite, fata, scaunu' electric la ala, ca moare!) stau la mesute si presteaza fiecare optica familiei politice din care face parte despre un pact european legat de locurile de munca, o noua solidaritate continentala pentru iesirea din criza, un pact pentru evitarea cresterii saraciei si excluderii?
Si, in definitiv, pe cine intereseaza aceste probleme? Ca daca ar starni fie si interesul manifestat de Gigel pentru analiza matematica de-a doispea, te gandesti ca sfetnicii de campanie s-ar cazni sa-si convinga clientii ca trebuie indestulata foamea populara de informatie comunitara.
Si in loc sa se umple televizoarele de balonase, paiete, isteriile lui Vanghelie (Ajunge! Ajunge! - asta ziceam si noi, dar nu facem criza de nervi), avioane pentru contracandidati, sa zboare-ntr-un loc cu pinguini, s
