Cu dobânda de 9,5%, BNR face un pas mic, dar important, coborând după aproape un an dobânda de politică monetară la o singură cifră (şi alta după virgulă). Un pas mic, pentru că în continuare leul este cea mai bonificată monedă europeană în ceea ce priveşte dobânda. Un pas mic şi pentru că nu se schimbă mare lucru în ceea ce priveşte creditarea după această decizie.
Importanţa deciziei vine însă din altă parte. Din partea Băncii Centrale am auzit de-a lungul ultimilor ani cele mai pesimiste aprecieri în legătură cu evoluţia economică a României.
De acolo se ridicau semne de întrebare şi toată creşterea economică din anii din urmă era privită cu suspiciune: nesustenabilă, periculoasă, inflaţionistă. Şi marele pericol invocat mereu era coborârea bruscă, hard landing, o coborâre care ar fi dat cu economia de pământ, aşa cum face un avion într-o aterizare forţată. Deciziile de săptămâna trecută şi întregul raport asupra inflaţiei prezentat de BNR susţin de fapt că această coborâre bruscă s-a produs, economia românească a fost dată de pământ, au existat victime în acest incident de trafic, dar momentul pare să fi fost depăşit. Dacă nu mai vine o furtună, şi din păcate prognozele nu prea pot să mai ajute, este momentul să ne gândim din nou la decolare. De unde vine acest sentiment de încredere, de vreme ce inflaţia nu a făcut paşi substanţiali înapoi şi, în funcţie de acest indice, lucrurile primesc o judecată pozitivă sau nu, mai ales la BNR? Faţă de decembrie 2008 avem chiar o uşoară creştere de 0,41 puncte procentuale şi stăm bine peste 6. Creşterea de preţuri a venit însă mai ales din preţurile administrate şi accize.
A fost o creştere decisă, şi nu indusă de procesul de cerere-ofertă. În linii mari, BNR e mai optimistă ca niciodată, pentru că cererea scade văzând cu ochii, vara în mod tradiţional inflaţia scade, preţurile la alimente sunt în scăd
