În tinereţe, doamna Ionescu credea în Dumnezeu şi în ginecologi. De când s-a abonat la trei reviste care publică articole despre alimentaţia ecologică, doamna Ionescu crede în continuare în Dumnezeu, dar şi în articolele cu sfaturi practice pentru persoanele în etate şi pentru bolnavii de inimă.

Dumnezeu are definitiv un loc sigur în mintea şi în inima doamnei Ionescu, însă abonamentele le schimbă, uneori de la an la an.

Doamna Ionescu are obiceiul să decupeze toate articolele care o conving despre una şi despre alta, cum ar fi bunăoară cele despre coada rândunicii, ciocul cucului, moţul curcanului şi mustaţa ursului, dar şi despre rolul pe care îl joacă în viaţa cardiacilor, cafeaua. De fapt, şi în moartea cardiacilor fiindcă vreo sută şi treizeci de articole dovedesc ştiinţific că o cafea, două, cu puţin zahăr, fac bine organismului, iar alte o sută şi patruzeci că fac rău.

Dacă ar fi să se ia după cele o sută treizeci de articole, doamna Ionescu ar mai trebui s-o ducă până la optzeci de ani, în vreme ce din cele o sută patruzeci de articole care probează, tot ştiinţific, efectele nocive ale cafelei reiese că ar fi fost să fie îngropată de zece ani.

Lucrurile sunt niţel mai neclare în cazul vârstnicilor care obişnuiesc trei, patru cafele zilnic şi absolut confuze când se referă la persoanele care beau cinci cafele. Doamna Ionescu e un caz special, care nu apare în nici unul din cele două sute şaptezeci de articole argumentate cu cercetările de ultimă oră ale unor savanţi din California.

Ea bea de dimineaţă, de când se trezeşte, şi până se culcă şase cafeluţe. În câteva articole se vorbeşte destul de vag despre "un număr mai mare de patru cafele", dar despre cafeluţe nu scrie nimic, nicăieri.

Spre deosebire de adevăraţii băutori de cafea, care-şi aprind automat şi o ţigară, doamna Ionescu fumea