În absenţa grecilor de la Prodeftiki, răpuşi de lipsa banilor, soarta podului de la Ciochiuţa, din Mehedinţi, şi a drumului naţional ce leagă Doljul de judeţul vecin depinde acum de Compania Naţională de Drumuri.

Cum treci de podul Jiului şi te îndrepţi către Severin, drumul se transformă într-o experienţă de neuitat. După asfaltul neted de la Filiaşi, încep hârtoapele. Pe asfalt se văd urmele şenilelor, apărute din cauza greutăţii camioanelor de mare tonaj. Tranşeele de pe ambele benzi de circulaţie te scuipă în afara drumului dacă nu eşti atent. Cel mai greu de şofat este în Strehaia. Maşina pare că dansează pe valurile de asfalt. Cu greu o poţi struni. Situaţia este neschimbată de ani buni. Porţiunea de drum dintre Strehaia şi podul de la Chiochiuţa trebuia reabilitată de grecii de la Prodeftiki, cu bani din fonduri ISPA. Nu au făcut mare lucru, aşa că li s-a reziliat contractul în urmă cu aproape doi ani. De atunci, Compania Naţională de Administrare a Drumurilor a peticit pe ici, pe colo. Culmea, lucrurile stau ceva mai bine de când au plecat grecii. În Strehaia, crestele de asfalt au fost frezate, astfel că drumul a devenit practicabil. Probleme mari au rămas însă în zona podului de Ciochiuţa. Gazeta de Sud a prezentat într-o serie de reportaje cum fluidizarea traficului pe porţiunea de drum rămasă neterminată a căzut în sarcina muncitorilor care fac pe semaforul. Atunci, cel care dirija circulaţia era Costel-semafor, angajat al Prodeftiki. Acum, o dată cu plecarea grecilor, la datorie a rămas Paul-paznicul. „Lucrez la o firmă de pază din Mehedinţi. Stau aici şi dirijez circulaţia. Nu ştiu când or repara drumul ăsta, dar văd că şi reparaţiile pe care le fac sunt fără cap. Au pus limitatoare de viteză din asfalt într-o zonă unde oricum se merge cu viteza întâi. Dar asta nu e treaba mea. Ziceam şi eu aşa...“, spune Paul, în timp ce face semn unu