EBA şi Marean sunt cele două personaje (nu personalităţi) politice ale momentului. Inundă ecranele televizoarelor, enormităţile le ies şuvoaie pe găurile gurilor, lumea se cruceşte, scuipă-n sân, hohoteşte, dar urmăreşte şi comentează aprins ca la meci. Până şi pe etern generatorul de rating şi umor involuntar free Gigi au reuşit să-l pună-n umbră. Ceea ce nu-i de colea…
Mezina preşedintelui României este exemplul clasic al ratării decadent-maladive a tineretului de bani gata. Cu o educaţie aproximativă şi un trecut profesional cvasiinexistent, a ales (ori i-a fost impusă), după o trecere meteorică pe catwalk şi una apăsată prin cluburile de noapte, calea cea mai sigură a atingerii treptei de sus a propriei incompetenţe: politica. Elena Băsescu parcă ţine musai să confirme zicala potrivit căreia dacă ai la uşă o odraslă incapabilă de nimic serios trebuie s-o împingi întru nemurirea politică. Nenorocirea nu-i că ea nu realizează cât de ridicolă e într-o postură care o prinde ca nuca-n perete, ci faptul că e încurajată să se facă de râs. Şi nu doar pe sine, ci mai ales pe taică-său, care, cum apucă să facă vreo mişcare inspirată pe scena publică, e trimis instantaneu în ridicol de ororile pe care le slobozeşte-n eter a mică. Ultimul torent de înţelepciune revărsat dintre generoasele-i buze, "scaunul electric" dăruit unui pensionar, a reuşit să umilească până şi faimoasele sale "succesuri".
Se toacă bani pentru construcţia artificială a aşa-zisei ei cariere politice, se pun la bătaie resurse de imaginaţie şi de logistică impresionante, se cumpără bunăvoinţa comentatorilor, 'geaba. Când lipseşte materia primă, n-ai produs finit. Altfel şi mai crud spus, nu poţi face din rahat bici pocnitor. Cinic vorbind, n-aş putea spune că-s retezat de durere că aspiranta "independentă" cu slogan de număr de maşină la Parlamentul European minează cariera p
