Datele privind contul curent extern evidenţiază dramatic ravagiile pe care le poate face criza într-o economie precum cea din România care nici măcar cu îngăduinţă n-ar trebui să fie denumită economie.
Pe când această aşa-zisă economie "duduia" - de fapt zdrăngănea din toate cele şi pierdea tot mai mult şi rapid caracteristicile unei adevărate economii, prin dezarticularea care intervenea în urma consumului fără producţie şi importurilor fără exporturi - deficitul de cont curent extern (respectiv consumul net de resurse externe) era cam de 1,4 miliarde euro pe lună, atingând în unele luni 2 miliade de euro.
Criza a întors această "economie" cu picioarele pe pământ. Sub efectele blocării creditării interne şi scumpirii finanţării externe, deja în decembrie deficitul de cont curent a coborât sub 900 milioane euro. În prima lună din acest an, când criza a lovit în plin, deficitul a scăzut la numai 520 milioane euro, de peste două ori mai puţin decât în luna corespunzătoare a anului precedent. Pentru ca în februarie să se producă prăbuşirea la mai puţin de 90 milioane euro, de 12 ori mai puţin decât în februarie 2008. Păbuşire sau, mai degrabă spus, revenire la realitate!
În limbajul pe care vrea să-l propună dl Isărescu este vorba de o aterizare. Dar, spre dezamăgirea domniei sale, este o aterizare forţată şi nu una lină cum ar dori guvernatorul.
În jargonul FMI este vorba de o ajustare. Şi în acest caz avem de-a face cu una abruptă în conţinut şi bruscă în timp. Ajustare este un alt termen pentru scăderea standardului de viaţă. Ajustarea s-a produs deocamdată la nivelul finanţării externe şi urmează a se comunica la nivelul omului de rând prin scăderi relative de salarii şi pensii şi majorări nete de impozite. Inevitabil!
În condiţiile prăbuşirii exporturilor (atâtea câte erau) din cauza intrării în recesiun
