Gianina Carbunariu, unul din cei mai originali si inovatori regizori ai teatrului romanesc contemporan, creeaza in "poimaine alaltaieri" o posibila imagine a unui viitor nu foarte indepartat.

Ar putea exista o vreme cand iPod-urile si CD-urile vor fi niste inventii demult uitate si inutile. Atunci, femeile ar putea sa se ingrijeasca de cariera si la 70, sau la 100 de ani sa fie date in grija unui copil de 4 ani. Ar putea exista o vreme cand toate campaniile anti-fumat isi vor face, in sfarsit, efectul si lumea va fi eliberata de tigari. Pentru viciul lor, refractarii vor fi urmariti si ucisi de "Armata Plamanilor Verzi". Ar putea veni un timp cand organismele de protectie a animalelor vor fi inutile pentru ca toata lumea va fi vegetariana, porcul va fi o specie pe cale de disparitie si chiar retetele dupa care se gatea odata carnea vor fi demult uitate. Ar putea veni un timp cand oamenii vor fi legati direct la calculator, iar corporatiile nu vor avea de ce sa se teama de infidelitatea angajatilor sau de nemultumirile lor. Atunci chiar daca nu vor avea ce manca, chiar daca nu vor avea unde locui, angajatii vor fi preocupati exclusiv de calitatea produsului facut de firma la care sunt angajati si de eliminarea concurentei. Ar putea fi o vreme in care "ceea ce se numea odata" America sau Romania sau Germania nu vor mai exista.

Aceasta vreme este subiectul spectacolului de la Teatrul Mic, scris si regizat de Gianina Carbunariu, "poimaine alaltaieri". Regizoarea pleaca de la mesajele "de bine" cu care suntem bombardati zilnic si creeaza o imagine a unui posibil viitor. Sunt in spectacol patru scene, care nu au legatura una cu cealalta, in care autoarea incearca sa inchipuie cat de departe ar putea merge campaniile anti-fumat sau campaniile de protectie a animalelor sau discursul corporatist.

Cu mult umor, fara discursuri moralizat