Păreţi din ce în ce mai dezamăgit, uneori furios – se vede din anumite editoriale legate de ce se întâmplă în România şi cu România. Care sunt motivele?

Sunt mai multe. Să începem cu cele de politică externă. Recentele atrocităţi din Republica Moldova au arătat că România este, în geopolitica europeană, izolată. Partenerii europeni nu au arătat vreo simpatie faţă de poziţia românească, iar partenerii americani nu par să vadă în zonă decât Rusia.

Mă tem că venirea noului preşedinte american la Casa Albă a schimbat în defavoarea noastră geopolitica locului. Aveam o relaţie privilegiată cu SUA, reflectată în modul în care, la Summit-ul NATO de la Bucureşti, temele politicii noastre externe, de pildă, Marea Neagră, au fost luate în seamă. Or, acum vedem că la ultimele întâlniri importante, care au avut loc recent, temele politicii externe româneşti au fost absente. Pentru România, este o constatare amară.

Nu putem vorbi şi de o inabilitate a politicii noastre?

Dacă inabilitate este, atunci totul trebuie pus pe seama relaţiei noastre cu Rusia. În fond, când nu se ţine seama de poziţia noastră în regiune este ca urmare a dorinţei aliaţilor noştri de a face pe placul Rusiei. Or, în această privinţă, marja noastră de joc este foarte redusă, deoarece interesele noastre nu coincid cu cele ruseşti. Europa Occidentală a decis să-şi vândă politica externă pe gaz rusesc, iar Statele Unite au faţă de Rusia, şi deci faţă de noi, două politici, în funcţie de administraţie: când administraţia e republicană, SUA duce o politică de limitare a influenţei ruseşti, ceea ce pe noi ne favorizează; când administraţia e democrată, politica ei e de pliere pe „legitimitatea“ intereselor ruseşti în regiune, ceea ce pe noi ne dezavantajează.

Ca regulă generală, interesele României au fost luate în seamă de americani numai în timpul administraţiilor republicane. Să nu