Am fost de la 6 pînă la 7 la GDS în curte la aniversarea celor 1000 de numere ale 22-ului. Lume multă şi diversă. Gedesiştii şi cei care scriu la revistă. O parte dintre cei despre care se scrie în revistă, printre care Emil Boc, Emil Constantinescu şi Viorel Hrebenciuc. Doamne şi domnişoare de aproape toate vîrstele – de la cele cu părul alb, care şi-au păstrat frumuseţea şi seninătatea lăuntrică, la domnişoare care de-abia şi-au făcut intrarea în lume, cum se zicea mai demult. Personalităţi care citesc revista, aici lista ar fi prea lungă. O parte dintre „intelectualii lui Băsescu”, dar şi unii dintre intelectualii alergici la „Cine, dragă, marinarul ăsta?”Cînd am ieşit, nişte poliţişti de la circulaţie se aferau în aşteptarea lui Traian Băsescu, care urma să vină şi el la aniversare. În termeni specifici „fluidizau circulaţia”.

Mi-ar fi plăcut să mai stau, să mai schimb o vorbă cu prieteni pe care altfel nu-i prea întîlnesc, dar la 7,30 aveam lansare la Cărtureşti, în ceainărie: romanul spaniolului Javier Marias – „Mîine în bătălie să te gîndeşti la mine”. Dacă nu ştiaţi, Marias e regele unei insule din Caraibe. Regelui titular de acolo i-a plăcut atît de mult cartea lui, „Romanul Oxfordului”, încît i-a cedat coroana şi beneficiile financiare aferente. Marias a înfiinţat un respectat premiu literar din aceste beneficii. Invitaţi la lansare au fost Maria Dinulescu, Cristiana Leviţki şi Dragoş Bucurenci. Cînd am ajuns, ceainăria aproape goală. Era şapte şi cinci. Cînd am dat drumul, ceainăria se umpluse. Pe masă, printre cărţi, ceainicele ritualice şi ceşti. Îmi place să adulmec ceaiul pe care îl beau alţii, dar mă abţin de la consum. Asta din cauză că în studenţie beam ceai fiindcă nu se găsea cafea. Am început vorbind despre moarte, cum începe şi romanul lui Marias, şi am încheiat despre umor şi despre vinile pe care ni le inventăm cînd nu ne convine cev