Av Razvan A HUTANU Desfasurarea normala a activitatii comerciale echivaleaza cu faptul ca toti comerciantii care si-au asumat obligatii sunt datori sa si le execute, in stricta conformitate cu contractele incheiate.

Neachitarea la scadenta a sumelor de bani datorate de catre debitor produce consecinte negative nu numai asupra creditorului, ci si fata de alti comercianti cu care creditorul se afla in raporturi juridice.

Desigur ca neexecutarea obligatiilor banesti la scadenta poate fi cauzata si de lipsa de lichiditati a debitorului, determinata de existenta unor dificultati financiare cu care se confrunta debitorul in activitatea sa comerciala.

Tratamentul aplicat comerciantilor aflati in dificultate este reglementat de Legea nr. 85/2006 (legea insolventei).

Aceasta lege are drept scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa. Fiind o procedura colectiva, la aceasta participa impreuna toti creditorii debitorului aflat in insolventa.

Insolventa este definita ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.

Insolventa este prezumata ca fiind vadita, atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori.

Insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati, la scadenta, datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.

Caile de realizare a scopului procedurii insolventei sunt: procedura generala si procedura simplificata.

Procedura generala reprezinta procedura prin care un debitor intra, dupa perioada de observatie, succesiv, in procedura de reorganizare judiciara si in procedura de faliment, sau separat, numai in reorganizare jud