Asa suna subtitlul unui volum autobiografic publicat recent de Gilles Jacob, presedintele celei mai prestigioase manifestari cinematografice din lume. E adevarat ca a 62-a editie a Cannes-ului abunda in Competitia Oficiala de nume consacrate, dar se deschide in 13 mai cu o dubla premiera - un film si de animatie, si in 3D.
Daca "Up", cea mai recenta productie Pixar, nu le va place jurnalistilor, nu e nicio problema sa fie uitat pana in 24 mai, cand ia sfarsit festivalul. In acest an, ca si anul trecut, pe Croazeta se vor arata 4500 de filme. Un numar imens, dar nu atat de mare cat ar fi putut fi daca Thierry Frémaux, delegatul general al festivalului (adica directorul artistic si cel "vinovat" de selectie) n-ar fi controlat putin lucrurile.
In Competitia Oficiala aproape toate numele apartin unor cineasti care au mai fost la Cannes si chiar au mai luat Palme d'Or-ul. Printre cele mai asteptate filme se numara cele ale lui Lars Von Trier - "Antichrist", preconizat sa aduca parfumul scandalului, Quentin Tarantino - "Inglorious Basterds", Pedro Almodóvar - "Los abrazos ratos", Michael Haneke - "Dar weisse Band", Ang Lee - "Taking Woodstock", Park Chan-wook - "Thirst", Ken Loach - "Looking for Eric", Marco Bellocchio – „Vincere”.
Personal, sunt interesata si de filmul britanicei Andrea Arnold, "Fish Tank", si, mai ales, de "Un Prophète", realizat de interesantul Jacques Audiard.
De altfel, dupa ce anul trecut au luat Palme d'Or-ul dupa o pauza de 20 si ceva de ani, francezii revin in Competitia Oficiala cu patru filme - semnate de Alain Resnais (care fix acum 50 de ani isi prezenta la Cannes "Hiroshima, mon amour"), Jacques Audiard, Xavier Giannoli si Gaspard Noé (care in urma cu sapte ani starnea scandal cu "Irrevérsible".
La o prima vedere, Competitia Oficiala ii favorizeaza clar pe europeni si pe asiatici. Dar
