La Vorona, oina se simte ca la ea acasa. Nu-i barbat in comuna, fie el tanar sau trecut de a doua tinerete, care sa nu fi pus vreodata mana pe bastonul de oina ori sa nu fi spart vreun geam al scolii cu mingea. Oina este considerata sportul nostru national, dar aflat acum pe cale de disparitie, ca si alte bunuri nationale, de cand s-a dat dezlegare la importuri. In urma cu 50 de ani cativa copii imbracati in itari si camesoaie de in si incaltati in opinci mergeau pentru prima oara la Bucuresti, dar cu un scop anume: sa devina campioni nationali la oina. S-au dus, au invins, au venit incununati de glorie. Nici lor nu le venea sa creada. Duminica, 10 mai, pentru a marca semicentenarul acelui eveniment, Primaria comunei a decis sa-i cinsteasca pe eroii de atunci prin organizarea celei de a XVII-a editii a Cupei Moldovei la oina. A fost o zi frumoasa din punct de vedere meteorologic, dar si mai frumoasa daca ne gandim ca la manifestare au participat peste 500 de localnici de toate varstele. Rafinati cunoscatori ai acestui sport, voronenii au tinut sa fie prezenti la eveniment. Nu-i interesa cine castiga sau pierde, important era sa-si dea si ei cu parerea despre cum ar fi trebuit sa joace cei din teren. Echipe din sase judete ale Moldovei - Botosani, Iasi, Suceava, Vaslui, Neamt si Bacau - s-au avantat in a da cu bastonul in minge, cum faceau razesii, stramosii lor, la Podul Inalt in capetele turcilor. "Ca la Vorona n-am vazut atata lume sa asiste la o competitie de oina. Si cum sa nu vina, daca toti voronenii au jucat oina la vremea lor?", s-a intrebat retoric Petrica Ciobanasu, fost jucator la echipa de prin 1971 si pana in 1979. Alaturi de terenul de fotbal din Vorona Mare, transformat pe loc in teren de oina, fanfara din comuna, proaspat intoarsa de la Geneva a sustinut un recital ca la nunta, de jucau sportivii oina pe ritm de sarba. Titlu de campion obtinut in cost