73 de nevoiaşi se hrănesc „din mila Domnului“ cu mâncare de la cantină Îmbrăcaţi în haine ponosite, ascultă smeriţi slujba de la Episcopie. Preotul Ion Predescu, care este şi consilier social, îi cunoaşte pe fiecare, le ştie suferinţele, îi îmbărbătează şi le spune că prin credinţă şi rugăciune vor depăşi momentele grele ale vieţii.
„Când termin slujba, în jurul orei 11.00, urcă în şir indian la cantina Centrului Eparhial, unde primesc mâncare caldă, care să le ajungă toată ziua. Printre ei sunt oameni cu probleme grave de sănătate, unii suferă de boli incurabile, precum cancerul. Alţii provin din casele de copii sau sunt persoane cu dizabilităţi“, spune părintele. Deşi pe listele Episcopiei sunt trecute 73 de persoane care primesc zilnic mâncare, în realitate vin mai mulţi. “Familia Crânguşi, din Râmnicu Vâlcea, este cea mai numeroasă, fiind formată din şapte membri. Capul familiei are doar 200 de lei pensie şi cu aceşti bani nu poate să-i întreţină pe ceilalţi”, adaugă părintele Predescu.
Comerţul socialist şi pensia capitalistă
La cei 90 de ani, Isarion Iosif abia a venit, sprijinindu-se în baston, pentru a lua, în două sacoşe, ciorba, pâinea şi mâncarea de cartofi. Îşi aduce aminte cu nostalgie de vremurile de odinioară. „Ehe, tată, am lucrat 46 de ani în comerţul socialist de stat, iar cu pensia asta capitalistă pe care o am, nu pot trăi de azi pe mâine. Am de întreţinut o fată bolnavă, de 32 de ani. Soţia mi-a murit acum 30 de ani“ , spune bătrânelul.
Lângă el, Elena Lazarovici, de 83 de ani, din Costeşti-Vâlcea, completează: „Ciorba asta bisericească este foarte bună şi ne ţine pe noi, săracii, în viaţă. Dumnezeu este îngerul nostru păzitor“. Florin Georgescu îşi face veacul prin gara din Râmnicu Vâlcea. Nu ştie unde s-a născut şi nici câţi ani are. „Dă-mi şi mie un ban“, se roagă în timp ce înfulecă dintr-un codru
