Cu aproape un milion de kilometri parcurşi pe şinele dintre Sibiu şi Răşinari în cei 19 ani de activitate, Nicolae Haşa este cel mai vechi vatman activ al societăţii de transport. „E om serios, îşi vede de treabă!”. Aşa este caracterizat de şefi Nicolae Haşa, cel mai vechi vatman încă activ din Sibiu. A lucrat în construcţii zece ani de zile iar în 1990 s-a angajat la Întreprinderea Judeţeană de Transport Local Sibiu (IJTL), actuală Tursib. Nu mai condusese tramvaie dar a ştiut de cum a venit că asta vrea să facă. „Mi s-a părut o meserie plăcută şi am avut dreptate, pentru că îmi place şi acum, la 19 ani de la angajare. Am vrut să lucrez în cadrul sectorului de transport electric şi am ales tramvaiul. Atunci, pe traseul Sibiu – Răşinari erau numai tramvaie şi programul era non stop”, povesteşte vatmanul.
A sărit din tramvai ca să-l oprească
Şi cum în orice meserie frumoasă trebuie să fie şi o parte urâtă, Nicolae a descoperit repede că tramvaiele pe care lucra sunt oricum, numai fiabile nu. De producţie românească, construite în Timiş, tramvaiele se defectau des şi necesitau intervenţii de reparaţie aproape la fiecare cursă. „Nu erau competente, aveam probleme tehnice cu ele, mai luau şi foc”, îşi aminteşte râzând Nicolae. „Cea mai neplăcută amintire este de la începuturile mele. Veneam de la Răşinari, era la vale şi prinsese viteză mare, când, am rămas fără frâne. Nu mai ţineau deloc. Am reuşit să îl încetinesc cu frâna electrică dar tot nu s-a oprit. În tramvai erau mulţi călători, am sărit şi am pus sabotul de frână. Acesta a fost cel mai neplăcut moment din viaţa mea. Atunci am vrut să renunţ, să plec. Dar m-a reţinut faptul că se vorbea că o să aducă alte tramvaie, străine şi mai bune”, declară Nicolae Haşa. În 1994 au venit primele tramvaie „noi”, care, de fapt, nu erau noi, ci doar de producţie occidentală şi, implicit, cu o tehnică net
