Vladimir Tismăneanu: "Explozia socială din Republica Moldova a fost iminentă: regimul Voronin, clientelar, cinic, kleptocratic, a reuşit să antagonizeze mase largi, mai ales în rândul tinerilor".

Articolul de faţă conţine idei dintr-un interviu cu scriitorii basarabeni Vasile Gârneţ şi Vitalie Ciobanu, care urmează să fie publicat în revista „Contrafort”, la Chişinău.

Ce s-a întâmplat, de fapt, în Republica Moldova? În primul rând, s-a ajuns la o limită: o retorică găunoasă şi inconsistentă, combinând un naţionalism „moldovenist” apocrif cu leninismul rezidual, a creat o stare de nemulţumire generală. Este vorba despre un conglomerat ideologic menit să deconcerteze, să buimăcească, să năucească, să legitimeze travestiurile cele mai penibile.

Sentimentul că alegerile au fost măsluite a exacerbat această insatisfacţie. Revolta de la Chişinău este, de fapt, preludiul unei revoluţii anticomuniste autentice. Într-un fel, ea se aseamănă cu cea de la Braşov în noiembrie 1987: spontană, antitotalitară, expresie a unei resurecţii a spiritului civic.

Pe de altă parte, Manifestul Frontului Anticomunist creat de tinerii de la Chişinău leagă momentul revoluţionar de la Chişinău din primăvara lui 2009 de elanul formidabil al anului 1989: „Suntem puri şi transparenţi, nu suntem sclavii vreunei ideologii”. Nimic mistic, nimic primordialist, nimic tribalist în aceste cuvinte, ba chiar dimpotrivă.

La Chişinău a renăscut spiritul revoluţiilor din 1989: non-ideologice, non-eschatologice, non-teleologice, pe scurt non-utopice. Cel mai important mi se pare să nu se rateze acest moment de speranţă, mobilizarea civică, faptul că tinerii basarabeni au decis să trăiască în adevăr, să nu mai accepte moştenirea paralizantă, abjectă a lui „Homo Sovieticus”.

Partidele din opoziţie ar trebui să-şi calibreze discursurile î