Fără adăposturi sau ajutoare de undeva, cu pensii de mizerie”, 73 de săraci vin dimineaţa la slujbă, apoi merg la cantină bisericii unde iau, la pachet ,mâncarea care să le ajungă pentru toată ziua.

Îmbrăcaţi în haine ponosite, sărăcăcioase, zi de zi vin la slujba de la Episcopie, ascultând smeriţi, evalavioşi cele rostite. Preotul Ion Predescu, care este şi consilier social, îi cunoaşte pe fiecare, le ştie suferinţele, îi îmbărbătează şi le spune că prin credinţă vor rugăciune vor reuşi să depăşească momentele grele ale vieţii. „Când termin slujba, în jurul orei 11.00, urcă în şir indian la cantina Centraului Eparhial, unde primesc mâncare caldă, pregătită, din care să le ajungă toată ziua. Printre ei sunt oameni cu probleme grave de sănătate, unii dintre ei chiar suferă de boli incurabile, precum cancerul. Alţii provin din casele de copii sau sunt persoane cu dizabilităţi”, spune părintele. Deşi pe listele Episcopiei sunt trecute 73 de persoane care primesc zilnic mâncare, în realiate vin mult mai mulţi. “Familia Crânguşi, din Râmnicu Vâlcea, este cea mai numeroasă, fiind formată din şapte membrii. Capul familiei are doar 200 de lei pensie şi cu aceşti bani nu poate să-i întreţină pe toţi ceilalţi”, spune părintele Predescu.

Comerţul socialist şi pensia capitalistă

Isarion Iosif, la cei 90 de ani, abia a venit în baston şi a luat în cele două sacoşe ciorba, pâine şi mâncarea de cartofi. Îşi aduce aminte cu jiind de vremurile de odinioară. „Ehee, tată, am lucrat 46 de ani în comerţul socialist de stat, iar cu pensia asta capitalistă pe care o am, nu pot trăi de azi pe mâine. Am de întreţinut o fată bolnavă, de 32 de ani, fără mamă, fără tată. Soţia mi-a murit de 30 de ani” , spune bătrânelul. Lângă el, Elena Lazarovici, 83 ani, din Costeşti-Vâlcea, completează. „Ciorba asta bisericească este foarte bună şi ne ţine pe noi, săracii, în