- Cultural - nr. 302 / 13 Mai, 2009 Dimineata frumoasa, senina, calduta, de mai. Stau pe o terasa din centrul orasului, la o masa asezata strategic la soare-umbra si ma delectez cu un capuccino. Mi se alatura un cunoscut, ceva mai tanar decat mine. Salut, salut! Mai punem tara la cale, si, de la una la alta, ajungem si la viata culturala a urbei. Uite, peste cateva zile, vine, din nou, Tudor Gheorghe, din nou cu ceva… nou, desi spectacolul "Mahalaua, mon amour" se incadreaza, in proiectul mare, la capitolul "Restituiri". Vii la spectacol ? Ah, nu, raspunde usor… jenat tanarul, si continua cu "motivatia": vine cu taraf, cu folclor, cu cantece lautaresti, Anton Pann, Romica Puceanu, Faramita Lambru… Eu nu agreez muzica tiganilor…ma rog, mai ascult cate-o manea, dar rar. Uite, daca venea cu poezie culta, veneam, stii, mie imi place aia, "Au innebunit salcamii"… Mai, sa fie, nu-l stiam pe mai tanarul interlocutor atat de pretentios si rafinat in gusturi literar-muzicale. Pana azi, am avut o problema: nu i-am stiut adevarata fata, si anume, aceea de intelectual subtire, dar, de azi incolo asa am sa-l privesc. Gusturile estetice, insa, se pot educa-rafina, daca exista repere reale. I-as fi spus, totusi, ca marea poezie romana culta, (re)adusa aproape de mintile si sufletele noastre prin inspiratia si forta creatoare a lui Tudor Gheorghe (vezi ciclul "Anotimpurilor" poeziei romane), nu a fost scrisa de autori sub un clopot de sticla sau dintr-un turn de fildes. Au fost "contimporani", nu-i asa, cu bunele si relele din timpul vietii lor, cu suisurile si coborasurile vietii , nu numai spirituale, culturale, ci si cu cele sociale, economice, cu vremuri decadente moral, ideologic ori cu vremuri de ascendent cultural _ civilizator. N-ar trebui sa fim… jenati, afland ca la izvoarele inspiratiei marilor poeti ai natiei gasim vers popular, folclor orasenesc etc…Ar trebui sa fim