Deşi a fost oţelar, lăcătuş şi termotehnician, Eugen Evu este, mai întâi, scriitor profesionist, cu 37 de volume publicate în trei decenii Profil
Născut - 10.09.1944
Educaţie - Şcoală tehnică
Experienţă - scriitor
Familie - căsătorit, trei copii
Povesteşte, hâtru şi puţin aplecat de ani, că ar fi vrut să fie jurnalist, însă pentru că tatăl său era pastor penticostal, comisia de exeminare a decis că nu are „origini sănătoase”, aşa că a trebuit să renunţe la studiile pe care intenţiona să le facă la Academia „Ştefan Gheorghiu”. Până la urmă, „morbul” cuvintelor l-a adus însă tot în zona literaturii, hunedoreanul publicând versuri, eseistică, proză, memorialistică, dar şi literatură pentru copii.
De la prima carte, apărută în 1974 – volumul intitulat „Toate iubirile”, antologia în care îi apăreau primele versuri – şi până în acest an, Eugen Evu a publicat 37 de tomuri, fiind unul dintre cei mai prolifici scriitori. Râde şi spune că datorează acest lucru „unei energii neobişnuite, într-un organism trepidant”.
De la cenzura ideologică, la cenzura financiară
Hunedoreanul spune că, din tot ceea ce a scris, fără îndoială, poezia îi este cea mai aproape de suflet. Adaugă însă că, dacă în perioada comunistă oricărui volum care ieşea de sub tipar îi era aplicat sistemul de control al regimului, manuscrisele fiind „filtrate” de „specialiştii” de la Sinteze, acum singurul tip de cenzură care mai funcţionează este acela economic.
„Limbajul postmodernist permitea inserarea de «şopârle» în text, iar rolul celor de la Sinteze era acela de a depista eventualele trimiteri ascunse, ingenioase, referirile la spaimele existenţiale, la sentimente de revoltă, de teamă, la durere sau amărăciune. Prin anii ’80 se ştia deja că, dacă vrei să publici un volum, va trebui să apelezi la aut
