De la începutul anului salariaţii din cele două instituţii fundamentale ale statului, Armata şi Ministerul de Interne, sunt prezentaţi ca nişte paria ai naţiunii, care toacă banii poporului degeaba. Se fac tot felul de comparaţii cu alte categorii profesionale, iar politicieni guralivi îndeamnă la linşaje financiare împotriva celor care îmbracă sau au îmbrăcat haina militară.
Este curios că nimeni nu-şi aduce aminte că, dacă militarii, poliţiştii şi jandarmii au anumite privilegii, acestea sunt consecinţele privaţiunilor acestor profesii. După ce termină Academia Militară sau cea de Poliţie, precum şi şcolile militare de subofiţeri, un tânăr primeşte repartiţie în unitatea unde este nevoie de el. Apoi, pe întreaga perioadă a carierei sale, ofiţerul şi subofiţerul se mută din garnizoană în garnizoană, în funcţie de pregătirea, specializarea sa şi planificările instituţionale. Acest lucru are repercursiuni imediate asupra familiei sale: soţia este pusă în situaţia de a renunţa la serviciul ei şi a căuta un alt loc de muncă în localităţi unde oferta este foarte restrânsă, iar copiii trebuie să îşi schimbe şcoala. Nici când ajungi colonel sau chiar general nu este mai simplu din acest punct de vedere. Promovările se fac, e firesc, mai ales într-un singur sens, spre Bucureşti, unde se află sediile ministerelor de resort, ale Statului Major General şi statelor majore ale categoriilor de forţe, ale Poliţiei Române şi Jandarmeriei.
Într-o carieră de militar, de poliţist, jandarm sau pompier orele suplimentare nu sunt plătite. Ordinul se execută chiar dacă tehnica din dotare este la pământ şi politicienii le-au decis achiziţii doar pentru satisfacerea propriilor interese. Toţi şi-aduc aminte de militari când dau de greu, când sunt mişcări sociale puternice, când au loc dezastre. Este mult mai simplu pentru un preşedinte de consiliu judeţean să adu